.

.

Pages

ÎNTUNERICUL ARE OCHII ORBI



Când întunericul orb naște bezna

Întunericul are ochii orbi

Iar mișcarea ia forma aerului

Din urmele pașilor nu rămâne decât foșnetul

Într-un spațiu gol de culori și forme -

În beznă nu mai ești nimic

Nici măcar un contur

Doar o respirație.

*

Întunericul mângâie pereții

c-un strat gros de humă în care cauți pe cineva -

romburi se îndoaie și apoi o iau la fugă

până când respirația dispare complet

dar bătăile inimii lovesc metodic pământul

și tremură precum coaja de ou când se sparge 

în cenușa fierbinte care a mai rămas din somn.

*

 Este timpul ca întunericul să se încordeze

și să nască din pântecele lui o beznă frântă în două.


Alice Diana Boboc

2 comments:

  1. Interesant, dar cam sumbru, ca viitor...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Natalia, daca ai stii cat de sumbru este sa fii complet in bezna si sa nu poti nici macar sa iti distingi mainile... Si sa mai fie si tacere completa, sa nu ti se auda decat respiratia, este si mai sumbru! Se merita, crede-ma, sa incerci aceasta senzatie intr-o pestera complet neiluminata. Eu m-am simtit de parca as fi fost in Tartar.

      Delete

 
 
Blogger Templates