.

.

Pages

INEDIT: Cum au DISPĂRUT 10 MARI SCRIITORI


Cei 10 scriitori prezentați în acest articol, printre care Daniel Defoe, Mark Twain, Tennessee Williams, Ernest Hemingway, Virginia Woolf, dar nu în ultimul rând, Eschil, au avut parte de o moarte cel puțin ciudată. Iată de ce!

1. Eschil

Eschil
Eschil (525 î.Hr.—456 î.Hr.) a fost un dramaturg grec antic, considerat părintele tragediei clasice și supranumit "părintele tragediei universale". A participat la Bătălia de la Marathon (490 î.Hr.) și Salamina (480 î.Hr.) împotriva perșilor, unde a dat dovadă de curaj și devotament.
Tragediile lui Eschil prezintă conflicte puternice, bazate pe subiecte simple și concentrate, realizate într-un ton grav, iar eroii se află în luptă cu destinul, manifestat prin intermediul zeilor. Eschil a considerat drama (tragedia) un instrument de propagandă națională, o modalitate capabilă să trezească spectatorilor sentimente de care el însuși era profund animat: dragostea de patrie, cultul virtuții, supunerea față de zei. A scris peste 90 de piese din care s-au păstrat doar 7: trilogia “Orestia” care cuprinde “Agamemnon”, "Choeforele" (Choeforoi) și "Eumenidele" (Eumenides), "Cei 7 contra Tebei" (Hepta epi Thebas), "Prometeu încătușat" (Prometheus desmotes) și "Perșii" (Persai).

Dacă apocrifele nu ne mint, marele autor de tragedii greceşti ar fi avut parte de un sfârşit cel puţin hilar. Se spune că Eschil se plimba liniştit prin Sicilia, când a fost lovit fix in moalele capului de o broască ţestoasă căzută din ghearele unui vultur! Cum se cunoaşte amănuntul că Eschil era chel, de la înălţime vulturul i-ar fi putut confunda capul cu o piatră şi ar fi lansat preţioasa pradă, carapacea de broască ţestoasă. Şi astfel legenda ar avea o explicaţie raţională, nici ea lipsită de senzaţional.

2. Christopher Marlowe

 Christopher Marlowe
Christopher “Kit” Marlowe (botezat la 26 februarie 1564 - d. 30 mai 1593) a fost un dramaturg, poet și traducător din epoca elisabetană. Cel mai însemnat autor de tragedie din această perioadă înainte de Shakespeare, el este cunoscut pentru deosebitul său vers alb, pentru protagoniștii săi care au cucerit publicul, precum și pentru propria-i moarte.

Marlowe era un spirit polemic. Pofta de ceartă şi dragostea pentru alcool i-au adus sfârşitul. Dramaturgul a fost înjunghiat în burtă de un bun amic, după ce petrecuseră o seară întreagă, adresându-şi la beţie tot felul de insulte!

3. Percy Shelley

 Percy Bysshe Shelley

Percy Bysshe Shelley (n. 4 august 1792, d. 8 iulie 1822) a fost unul dintre cei mai importanți poeți ai romantismului englez, criticii considerându-l unul dintre cei mai de seamă lirici ai literaturii de limbă engleză. Faima i-au adus-o poemele clasice Oyzmandias, Odă vântului de apus (Ode to the West Wind), Odă unei ciocârlii (To a Skylark) și Mascarada anarhiei (The Masque of Anarchy), care sunt printre cele mai populare și cele mai lăudate poeme de limbă engleză. Cu toate acestea, lucrările sale majore sunt poemele vizionare Prometeu descătușat (Prometheus Unbound), Alastor, Adonis (Adonais), Revolta islamului (The revolt of Islam), precum și piesa neterminată Triumful vieții (The Triumph of Life). Familia Cenci (The Cenci) și Prometeu descătușat sunt piese dramatice scrise în cinci, respectiv patru acte. Shelley a fost de asemenea celebru pentru prieteniile sale cu John Keats și Lordul Byron. Cea de-a doua soție a lui Shelley a fost romanciera Mary Shelley, autoarea lui Frankenstein. Shelley nu a trăit suficient să se bucure de succesul operei sale. Unele lucrări ale sale au fost publicate, dar nu puține, au fost mai apoi interzise după tipărire. Se spune că în timpul vieții nu a încasat mai mult de 50 de lire sterline din scrierile sale. Doar 50 de cititori, aproximativ, i-au citit lucrările până la moarte. În 1813, la vârsta de 21 de ani, a tipărit primul său poem Crăiasa Mab (Queen Mab), un poem radical și revoluționar, în 250 de exemplare. Crăiasa Mab a fost scrisă folosind excesiv un limbaj tehnico-stiințific și imortalizând recomandări morale pentru societatea oropsită din lumea industrializată.


 Funeraliile lui Shelley de Louis Edouard Fournier (1889); pictați în centru, de la stânga, Trelawny, Hunt și Byron

Autorul poemului „Prometeu descătuşat” a murit înecat în Golful Spezia şi a fost incinerat câteva săptămâni mai târziu, când apele i-au adus trupul la mal. Aparent, nimic neobișnuit.  Ceea ce puţină lume ştie este că trupul lui Shelley a ars, dar  inima… nu. Scriitorul suferea de o boală care a produs calcifierea muşchiului, motiv pentru care acesta a refuzat  să ia foc! Inima sa a fost păstrată multă vreme într-un borcan, în biroul soţiei sale, Mary Shelley.

 4. Francis Bacon

Sir Francis Bacon, portret circa 1618

Francis Bacon (n. 22 ianuarie 1561, Londra - d. 9 aprilie 1626, Londra) a fost un filosof englez. A trăit la curtea engleză în timpul domniei lui Elisabeta I a Angliei și apoi în timpul domniei lui Iacob I al Angliei. A fost Procuror General și Lord Cancelar al Angliei. Bacon a fost numit și creatorul empirismului. A fost înnobilat în 1603 (fiind primul om de știință care a primit titlul de cavaler), și creat Baron Verulam în 1618 și Viconte Sf. Alban în 1621.

Ei bine, Francis Bacon era un mare gurmand şi avea convingerea că, dacă umpli un fazan cu zăpadă, ai toate toate şansele să-i păstrezi carnea proaspătă pentru mai multă  vreme. Aşa că a umblat brambura prin zăpadă o zi întreagă, cu fazanul după el. S-a îmbolnăvit de pneumonie şi, câteva zile mai târziu, a murit! 

5.  Tennessee Williams

Tennessee Williams
Tennessee Williams, pseudonimul literar al lui Thomas Lanier Williams, (n. 26 martie 1911 – d. 25 februarie 1983) a fost un dramaturg, poet și romancier american, laureat al premiului Pulitzer pentru dramă pentru piesa de teatru A Streetcar Named Desire (Un tramvai numit dorință) în 1948 și ulterior pentru piesa Cat On a Hot Tin Roof (Pisica pe acoperișul fierbinte) în 1955, ambele beneficiind de timpurii și mai contemporane ecranizări remarcabile.

Williams era narcoman, alcoolic şi un fumător  înrăit. A trăit 71 de ani, după care a murit înecat. Nu cu apă, nici cu pastile, ci cu capacul de la tubul său de pilule!

6. Edgar Allan Poe

Edgar Allan Poe
Copie fotografică a lui Poe de Oscar Halling, făcută prin utilizarea daghereotipului «Thompson», unul din ultimele portrete ale lui Poe (1849).



Edgar Allan Poe (n. 19 ianuarie 1809, Boston/Massachusetts - d. 7 octombrie 1849, Baltimore/Maryland), scriitor american, poet, romancier, nuvelist și critic literar, creator al genului de scurte povestiri și precursor al literaturii moderne de ficțiune științifico-fantastică. A dus o viață de boem și a sfârșit tragic în mizerie, opium și alcoolism, dar tocmai din acest infern al existenței sale s-au născut multe dintre creațiile ce aveau să impună literaturii universale norme de evaluare estetică necunoscute până atunci. În cei patruzeci de ani ai unei vieți halucinante, scriitorul a izbutit să publice multe volume de versuri, de proză, estetică și teorie literară, făcând dovada unei forțe de creație extraordinare.

Nimeni nu ştie ce s-a întâmplat cu Poe. A fost găsit într-o noapte, zăcând semi-conştient pe o stradă din Baltimore, îmbrăcat în nişte haine care nu-i aparţineau. A fost dus la spital, dar a murit 7 zile mai târziu. Avea 40 de ani. Era unul dintre cei mai mari poeţi americani.

7. Mark Twain

 Samuel Langhorne Clemens - Mark Twain
Fotografie realizată de Napoleon Sarony

Samuel Langhorne Clemens (n. 30 noiembrie 1835 – d. 21 aprilie 1910), cunoscut sub pseudonimul literar Mark Twain, a fost un scriitor, satirist și umorist american, autorul popularelor romane „Aventurile lui Tom Sawyer”, „Prinț și cerșetor”, „Aventurile lui Huckleberry Finn” și „Un yankeu la curtea regelui Arthur”. În ciuda problemelor sale financiare, Twain a fost renumit pentru umorul și buna sa dispoziție, datorită cărora s-a bucurat de o popularitate imensă în întreaga lume. La apogeu, el a fost probabil cel mai popular american din acea vreme. În 1907, publicul s-a înghesuit la Expoziția Jamestown doar ca să-l zărească pe Mark Twain. Autorul american William Faulkner a scris despre Twain că a fost „părintele literaturii americane”.

Ceea ce este mai puțin cunoscut este faptul că s-a născut în 1835, odată cu apariţia cometei Halley. Şi a murit în 1910, tot odată cu ea. Pe 21 aprilie, când Halley se afla cel mai aproape de Pământ, Mark Twain a suferit un atac de cord, în urma căruia a murit.

 8. Daniel Defoe 


Daniel Defoe


Daniel Defoe (1660 — 24 aprilie 1731) a fost un jurnalist și scriitor englez. Este celebru prin romanul „Robinson Crusoe” (1719), o poveste despre un om naufragiat care a rămas singur pe o insulă. Împreună cu Samuel Richardson, Defoe este considerat fondatorul romanului englez. Primul mare romancier realist englez, Defoe a fost un observator minuțios, preocupat de morala individuală și socială.

Om cu multe datorii, scriitorul american a murit în mod misterios, în timp ce încerca să se ascundă de nişte cămătari insistenţi. Cotlonul întunecos în care s-a ascuns era foarte strâmt şi lipsit de aerisire, aşa că scriitorul, înţepenit acolo, nu a mai putut ieşi afară şi a murit asfixiat.

9. Virginia Woolf

Virginia Woolf

Virginia Woolf (nume original: Adeline Virginia Stephen, n. 25 ianuarie 1882, Londra - d. 28 martie 1941) a fost o scriitoare engleză, eseistă, feministă, editoare și scriitoare de povești, cunoscută drept una dintre figurile moderniste literare de frunte ale secolului al XX-lea. În perioada interbelică, Virginia Woolf a fost o personalitate marcantă în societatea literară din Londra și membru al Grupului Bloomsbury. Operele ei cele mai renumite includ: Doamna Dalloway(1925), Spre far (1927), Orlando (1928) și eseul de dimensiunea unei cărți A Room of One's Own (1929), cu faimosul său dicton: "O femeie trebuie să dispună de bani și de o cameră separată, dacă vrea să scrie ficțiune".

S-a luptat o viaţă cu depresia şi n-a rezistat decât până la vârsta de 59 de ani. Copleşită de dezastrele produse de către cel de-al doilea Război Mondial şi nemulţumită de întreaga ei operă, Virginia şi-a umplut buzunarele cu pietre şi a intrat în râul Ouse, în care s-a înecat.

10. Ernest Hemingway

Hemingway în 1923

Ernest Miller Hemingway (n. 21 iulie 1899, Oak Park, Illinois, SUA – d. 2 iulie 1961, Ketchum, Idaho, SUA) a fost un romancier, nuvelist, prozator, reporter de război, laureat al Premiului Pulitzer în 1953, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1954, unul dintre cei mai cunoscuți scriitori americani din întreaga lume. Opera sa are ca sursă o experiență de viață profundă și originală și relatează, conform concepției scriitorului, "lucrurile cele mai simple în modul cel mai simplu", într-o proză energică, aspră, dură, cu o mare economie a mijloacelor stilistice și susținută de un ton colocvial.

Înainte să moară, Hemingway a avut parte de două evenimente simbolice, cu totul ieşite din comun. Avionul în care se afla, pe timpul unei călătorii în Africa, s-a prăbuşit în junglă. Iar al doilea avion,  trimis pe urmele supravieţuitorilor… s-a prăbuşit şi el! Hemingway şi-a petrecut ultimii ani de viaţă suportând nişte dureri crunte. Atunci când efectele celor două accidente aviatice i-au afectat memoria  într-atât de mult, încât nu mai era capabil să scrie, a preferat să se împuşte în cap.

Material primit prin e-mail. Mulțumesc, doamna Mariana Tudoreață!

No comments:

Post a Comment

 
 
Blogger Templates